Cuvântul „simulacru“ este în sine un termen destul de vechi din domeniul filozofiei și al religiilor, care reprezintă o imagine sau o legătură conexă între persoane sau lucruri. În acest context, „simulacru“ se referă de obicei la o copie sau la o reprezentare similară al cărei efect poate fi cu greu distins de realitate. Imitația extrem de precisă creează apoi o realitate proprie, care este percepută ca fiind reală. Prin urmare, termenul ridică întrebări cu privire la modul în care înțelegem realitatea și la modul în care imaginile, simbolurile sau reprezentările ne influențează percepțiile. În același timp, este vorba despre modul în care lucrurile pot fi reprezentate în așa fel încât să creeze propria „realitate“ care există independent de realitatea originală.
Conceptul din spatele „simulacrului“ este în sine destul de multifațetat și nu prea ușor de înțeles, motiv pentru care articolul care urmează ar trebui să ofere o bună prezentare generală a definiției, originii cuvântului, semnificației, precum și a utilizării termenului „simulacru“.
Definiția cuvântului „Simulacru“
Cuvântul „simulacru“ provine din limba latină și este scris și ca sinonim ca „simulacru“. Se referă la un subiect sau obiect existent sau imaginat care este foarte asemănător sau cel puțin înrudit cu un alt subiect sau obiect. Termenul derivă din cuvântul latin „simulo“ (tradus: „asemănare“ o „imagine în oglindă“.). În timp ce „simul“ (tradus: „egal) se referă la asemănare, „acrum“ (tradus: „obiect“ o „construcție) descrie un subiect sau un obiect care este foarte asemănător cu originalul.
Termenul „simulacru“ poate avea atât conotații pozitive, cât și negative. Cu toate acestea, el este adesea asimilat cu aparența înșelătoare a originalității, pe care nu o reprezintă cu adevărat. Cu toate acestea, „simulacrul“ este considerat, de asemenea, un concept al fanteziei productive, în care pot fi create lucruri sau ființe artificiale în așa-numitele „simulări“. Conform opiniilor multor oameni de știință, conceptul de „simulacru“ este considerat un instrument crucial al civilizației noastre pentru a utiliza cunoștințele și diversitatea naturii și a evoluției.
Originea și semnificația cuvântului „Simulacru“
Conceptul de „Simulacru“ datează din cele mai vechi timpuri. În aceasta își are originea în considerații filosofice. Termenul a fost mai târziu inventat de Jean Baudrillard, care a dezvoltat „simulacrul“ ca fiind transformarea subtilă a realității în reprezentare simbolică și schimbarea care rezultă în percepția noastră. În contextul actual, un „simulacru“ reprezintă pur și simplu o imagine, o imitație sau o inspirație a unei persoane sau a unui obiect.
Utilizarea termenului „simulacru“
Termenul „simulacru“ este utilizat în diverse contexte în prezent. Cu toate acestea, este un termen destul de rar, de nivel înalt, care este ușor arhaic prin natura sa și tinde să fie folosit mai puțin în limbajul cotidian vorbit. Printre cele mai semnificative domenii în care este folosit „simulacrul“ se numără următoarele:
- context religios
- artă și cultură
- filosofie
Următoarele subsecțiuni au scopul de a oferi cititorului o idee despre măsura în care și de ce este folosit termenul „simulacru“ în contextele menționate mai sus.
Context religios
În context religios, „simulacru“ este adesea folosit ca sinonim pentru „imagini sacre“, „idoli“ sau „miraje“. Aici, ideea de icoane sau ritualuri ca reprezentări simbolice menite să se conecteze la lumea spirituală devine relevantă, chiar dacă acestea sunt doar reprezentări materiale. Un „simulacru“ este, prin urmare, considerat negativ și, în unele religii, chiar interzis, sau mai degrabă sunt scoase în afara legii. Deși termenul „simulacru“ este folosit aici mai degrabă ca sinonim și, prin urmare, mai rar, ca de exemplu „idoli“.
Artă și cultură
În domeniul artei și al culturii, „simulacru“ se referă în primul rând la opere de artă, sub formă de busturi, picturi sau forme plastice care sunt foarte apropiate de realitate. Prin urmare, aici, „simulacru“ reprezintă, din nou, un termen pozitiv. Căci operele de artă pot servi drept simulacri creativi care transmit semnificații și emoții, făcând abstracție de realitate. În artă și în cultură, în special, până la urmă, acest proces este dorit și apreciat în consecință.
Filosofie
Într-un context filosofic, termenul „simulacru“ se referă în primul rând la opera lui Baudrillard, care vede în „simulacru“ o trecere tot mai mare de la o realitate autentică la o lume în care simulările câștigă avantajul. În prezent, mass-media, publicitatea și tehnologiile moderne, în special, sunt văzute ca fiind creatoare de realități simulate care influențează percepția (adesea în mod negativ) și creează un nou nivel de „hiperrealitate“.
Clasificarea socială a „simulacrului“
Din punct de vedere social, termenul „simulacru“ poate fi atribuit mai degrabă (și este înțeles mai ales de) burghezia educată. „Simulacru“ reprezintă aici un termen sinonim într-un domeniu destul de special (religie, artă și cultură, precum și filozofie), cu care doar câțiva oameni intră cu adevărat în contact profund. Astfel, „Simulacru“ este, de asemenea, mai degrabă neînțeles de majoritatea oamenilor. Dacă este cazul, termenul este cunoscut și de persoanele mai în vârstă, care l-au preluat din întâmplare undeva în cursul vieții lor.
Critici la adresa „Simulacrului“
Criticii văd în „Simulacru“ în primul rând un concept învechit, sau mai degrabă o viziune pesimistă asupra societății. Se presupune că realitatea ar fi din ce în ce mai mult înlocuită de simulări artificiale, ceea ce discreditează performanța creatorului. O astfel de critică este adusă și de Baudrillard, care se teme că „simulacrul“ ar neglija complexitatea experienței umane și ar degrada puterea percepției individuale. Mai mult, „Simulacrul“ este criticat pentru că este foarte superficial și nu se implică în profunzimea interacțiunilor și semnificațiilor umane. În plus față de „simulacru“, originalitatea, mai presus de toate, ar trebui încurajată și apreciată mai mult, spun ei.
Concluzie cu privire la „simulacru“ și la denumirea unor termeni similari
Concluzia este că „simulacrul“ este o reprezentare a realității în termeni de subiecte sau obiecte. Cu toate acestea, acestea sunt atât de apropiate de realitate încât nu se pot distinge de original. Criticii acuză „Simulacrul“ de o calitate scăzută, precum și de o lipsă de ingeniozitate. Prin urmare, în religie, „simulacrul“ tinde să fie privit ca ceva negativ – în artă și cultură, precum și în filozofie, opiniile tind să fie mai neutre, sau mai degrabă mai pozitive. În sine, însă, termenul este destul de puțin familiar pentru majoritatea oamenilor.
Termeni similari sunt, de exemplu, „hiperrealitate“, precum și „simulare“. În timp ce „hiperrealitatea“ descrie o realitate care depășește realitatea și, prin urmare, este ficțiune pură, „simularea“ este doar o imagine a realității originale. Întâlnim „hiperrealitatea“ în jocurile pe calculator, de exemplu, precum și în abstracțiunile științifice. „Simularea“, pe de altă parte, în simulatoarele de zbor.